Am cumparat zilele astea 4 HDD-uri pentru a-mi face un NAS dintr-un Microserver HP Gen8. Din pacate mi-a murit din hard-uri unul dupa aproximativ 3 ore de functionare, dar asta e alta poveste.

Am facut ceva curat prin PC (am mutat chestii pe NAS) si se pare ca am ramas cu un HDD WD de 1T~5400rpm gol. M-am decis sa-l folosesc strict in Linux pentru diverse lucruri sau sa-l mut in laptop pe langa SSD-ul de 120GB (de unde il si am, de fapt).

Dar inainte de a lua o decizie importanta, am zis sa pierd ceva timp jucandu-ma cu el, asa ca m-am hotarat sa-mi fac propriul benchmark intre doua sisteme de fisiere si trei scheduler-uri: ext4, btrfs montat cu optiunea default si btrfs cu compresia lzo activa. Am ales sa vad si cum se comporta cele doua scheduler-uri care sunt default in mainline (deadline care e default in Ubuntu si cfq care e default in CentOS, Android si probabil alte distro-uri) si bfq care incearca sa inlocuiasca cfq.

Rezultatul il vedeti aici.

E foarte interesant cum pe btrfs am depasit numarul de IOPS-uri pe care il poate avea fizic un HDD. E interesant si cum atunci cand rulam testele si stergeam mereu fisierele, cu btrfs dura mai mult stergerea decat cu ext4.
Fiindca scriem cu 0 in testele cu dd, putem ignora testele de viteza cu compresia activata pe btrfs fiindca sunt oarecum irelevante. E ceva dubios in btrfs,

Inca stau in dubiu daca sa trec de la ext4 la btrfs pe NAS. Din testele pe care le-am facut eu cu date reale, scriu un pic mai repede pe btrfs decat pe ext4. Avand in vedere ca NAS-ul e si seed-box, se pare ca btrfs m-ar ajuta mai mult in scrieri random decat m-ar ajuta ext4.