Ca sa nu fie titlu de senzatie: am trecut de la Canon la Fuji, apoi la Sony, pe urma m-am jucat cu o Leica 2 saptamani si am revenit la Sony. Leica a fost mai mult o dambla a mea, eram mai mult curios de hype (si nu prea e neaparat hype).

Acum ca am stabilit ideea principala, o sa incep cu concluzia ca sa nu fie nevoie sa citesti tot postul: regret ca am dat banii pe Fuji si ca n-am luat direct Sony. Si ca sa raspund la intrebarea evidenta: de ce nu Canon? Raspunsul este: nu am obiectivele pe care le vreau eu pe Canon, nu am optiunea de obiective 3rd party cu AF si nu imi place ideea de a avea montura blocata doar pentru obiective 1st party.

Prin 2022 daca tin bine minte ma cam saturasem de Canon. Aveam un 90D luat de vreo 2 ani si tocmai aparuse si Fuji X-T30 cam in aceeasi perioada. Parea o jucarie, mai ales modurile alea de film sims. Viata mergea inainte si eu tot ieseam si pozam cu 90D-ul iar pe timp de noapte incepea sa ma enerveze incet-incet. Fiind un APS-C la 33mpx se cam observa noise-ul destul de aiurea, iar daca noise-ul nu pot sa zic ca ma deranja atat de mult, shadow recovery din RAW era hit and miss uneori. Clasic Canon: tragi de umbre prea mult si devin ori mov, ori verzi. Nu pot sa zic ca era un deal braker, pentru ca deja daca trageai de poza incat sa devina vizibil “efectul” inseamna ca aveai o problema.

Incepusem sa ma uit la alternative, in timp ce foloseam in continuare 90D-ul. Aparat foarte marfa dealtfel. Face detection in OVF(!), tracking si AF extraordinar cu tehnologia lor de dual-pixel AF, iar in mode live aveai pe partea de AF tot ce putea sa faca un mirrorless la vremea aia (eye/face detection/tracking). Initial am vrut sa trec la full frame cand am facut upgrade catre 90D de la un 70D. Aveam optiunea de Canon EOS R (unde nu m-a impresionat senzorul si bateria), EOS RP (idem) si am decis ca 90D ar fi o alegere buna, mai ales ca ar fi trebuit sa schimb si obiectivele daca luam ceva full frame. Intre timp au aparut R5 si R6 dar erau prea scumpe pentru cat as fi vrut sa dau la momentul respectiv pe un aparat foto. Ar fi fost o idee buna sa fi facut pasul catre un EOS R in momentul respectiv si de acolo sa fac upgrade peste cativa ani la altceva, dar cumva am decis sa merg spre Fuji. Mare greseala si nu prea.

Mi-am cumparat asadar prin vara lui 2022 un X-T10 cu care sa ma joc. Mi s-a parut interesant, asa ca am decis sa iau un X-T30 SH. Aparatul OK-ish, mai dadea rateuri la AF din cand in cand, dar la 2000 de lei cat dadusem pe el era OK. Nu am avut probleme cu el, chiar imi placea, era misto. Mai putin partea ca ma plimbam cu 5 baterii dupa mine, dar am inteles ca e normal pentru mirrorless-uri. Form factorul cam meh pentru mine, incepea sa ma doara degetul mic daca tineam aparatul prea mult in mana pentru ca grip-ul era prea mic. Apoi au inceput sa apara lipsuri: no OIS/IBIS, lentilele erau cam scumpe (am dat 1500 de lei pe un 17-50 F2.8 pentru Canon, echivalentul Fuji era de cateva ori mai scump), iar cel mai enervant era sa editez pozele de Fuji. Trecand prin Canon timp de 9-10-11-12 ani (nici nu mai stiu de cand) am zis ca nu stiu eu sa editez bine si ca am nevoie sa ma obisnuiesc cu fisierele de Fuji. Macar scapasem de noise-ul ala mov/verde enervant de pe Canon. Plus ca la vremea aia singura inovatie Canon au fost alea doua mirrorlessuri (R5/R6), restul de senzori erau reciclati deci inovatie practic 0 timp de ani buni. EOS R parca avea senzorul de pe 6Dmk2, de asta nici nu m-a impresionat. Ah, daca tot vorbim de recilare de senzori, EOS R7 are senzorul de pe 90D. V-ati prins voi. Acelasi aparat, alt form factor (mirrorless). Nu e rea ideea, dar c’mon, pune-ti senzorii la punct…

Zilele treceau, pozele curgeau, problemele cu Fuji apareau si erau un pic enervante, dar nimic peste care n-am putut trece. Pentru ca era cam scump un zoom de la Fuji (mai ales pentru un “kit”) si cum nu voiam sa fac downgrade la apertura variabila si nici nu imi doream sa dau banii, am zis ca incep sa ma mut pe primes, castigam si cateva stopuri de lumina si avand si optiunea de 3rd party nu costau asa mult. Ce ramanea insa inca enervant era editatul. Nu reuseam sa am acelasi IQ, aceeasi claritate pe care o aveam pe Canon. Am incercat si obiective 1st party imprumutate si tot nu era OK ceva. Nu m-am prins pana cand n-am dat intr-o zi de un film sau blog sau whatever in care se spunea despre Fujifilm worms. Practic calitatea imaginii scadea si devenea mai neclara cu cat adaugai mai mult sharpness. Dar in acelasi timp cum mie mi se pareau soft imaginile, adaugam sharpness cum adaugam la Canon. Practic se crea un cerc vicios. Am inceput sa fiu mai atent, sa citesc mai mult, sa imi fac alte profile de sharpness. Problema nu e neaparat la Fuji, nu dau vina pe ei, problema e la cum Lightroom interpreta (pentru ca in ultimele versiuni inainte sa vand Fuji era OK) raw-urile de la Fuji. Am rezolvat si problema asta. Ramasese partea de OIS/IBIS. Pe Canon toate obiectivele mele aveau OIS (mai putin cel macr care era manual), iar asta ma ajuta in unele cazuri. Ma uitam la ce Fuji avea IBIS integrat in aparat si am dat peste XT4. Mi-a placut si ca design, mi-a placut ca specificatii (desi nu sunt neaparat that mpx guy si nu fac pixel peeping desi imi place sa vad o latura sharp) si incepea sa imi surada ideea de un XT4. Senzor mai nou decat XT30, form factor interesant cu butoanele alea de ISO, de shutter, rotite pentru drive mode, etc. Ah, plus IBIS, plus ca puteai sa ii pui battery grip, plus AF mai nou/imbunatatit. In fine, parea un upgrade marfa.

Apropo, in toata perioada asta AF-ul tot mi se parea sub 90D si se comporta ciudat, dar am zis ca poate e de la mine, ca fiind obisnuit cu Canon toata viata, asa se comporta Fuji. Apropo FujiFIlm, nu, nu e OK deloc. Nu e OK sa faci AF si ai cadrul in focus, apoi ca sa fii tu sigur ca ai facut focus sa misti obiectivul fata-spate 1-2mm. Ai facut focus, pa. Nu am inteles niciodata de ce dupa ce aveam subiectul deja in focus, aparatul inca mai cauta. Si keep in mind, foloseam AF-S, desi pe Canon eram in AF-C mai tot timpul si nu pateam asta. Apasam pe buton sa fac focus, facea instant. Dar am zis ca e de la XT30 si ca nu sunt eu obisnuit cu un aparat in afara de Canon.

Revenind, ideea asta cu XT4 a venit si in momentul in care Canon a cam blocat montura RF pentru lentile 3rd party. Si nu mi-a placut modul cum au facut-o. Din partea mea: muie Canon. Si asta am si facut: le-am dat muie si am vandut aproape tot Canonul, in ideea ca iau XT4 si posibil sa scap si de problema cu AF la XT30. Ah, asa se comportau toate obiectivele, si deja facusem o semi-colectie, eram oarecum obisnuit cu Fuji, intelesesem cum trebuie sa-l controlez, practic ma adaptasem si eram OK. Nu mai foloseam Canon de cateva luni si oricum planuiam sa vand Canon, dar faza cu montura a fost impulsul de care aveam nevoie sa zicem. Mi-am dat seama ca daca au blocat montura pot pune orice pret vor la obiective si ca or sa ajunga mai scumpe lentilele decat aparatele foto. Daca nu eram dispus sa dau 4000-5000 de lei pe un obiecitv Fuji, clar nu eram dispus sa dau 9000 pe un 1st party Canon, fara posibilitate de a avea alternative.

Dar XT4 nu s-a intamplat pentru ca la scurt timp dupa decizia de a lua XT4 s-a lansat XT5. Era un XT4 pe steroizi, cu AF si mai bun, si mai smecher, si mai usor, cu 40mpx, cu baterie care tine de n ori mai mult. Practic au rupt gura targului. Am asteptat review-uri si l-am luat. Am dat 2000E pe el si era cel mai scump aparat foto cumparat de mine. Daca as putea sa ma intorc in timp as da maxim 5500-6000 de lei pe el. E vreo 1400E la e-infin in momentul asta si sincer inca mi se pare cam mult. Aparatul era OK. A fost OK, Fuji se lauda cu filozofia Kaisen (muie Fuji, apropo), laudau un aparat de back to basics pentru partea de foto. Pratic ce imi doream eu. Tech intr-un body vintage. L-am primit si era… OK. Parea marfa, IQ bun din primele zile, AF foarte bun vs XT30. Cateva iteratii la Lightroom mai tarziu, viermii nu prea mai existau, totul era OK.

Fast forward 2022/2023/2024: am vrut sa-i pun battery grip cum voiam sa pun la XT4, sa ma plimb cu doua baterii deja in aparat. Nu aveam posibilitatea. Plus ca desi lucrasera la grip, aparatul tot era prea mic pentru mana mea si imi cumparasem obiective din ce in ce mai greute, asa ca mi-am luat un extension grip, era mai OK. Aveam Arca Swiss pe extensie, deci bonus. Plus ca proteja si aparatul care era facut intr-un plastic foarte prost. Am uitat sa zic ca l-am zgariat din ziua 3. L-am pus pe jos si l-am mutat 2cm si deja era zgariat pe fund. Rotitele erau plasic prost sau gol pe dinauntru. Nu ma deranja ca oricum am ajuns sa-l folosesc mai mult pe modul C, gen setatm totul cu rotile din fata/spate, nu ma foloseam de dials. Ecranul flippy devenise floppy intr-un anumit punct, usita de la card scartaia. Nu imi conveneau lucrurile astea asa mult, dar nici nu ma deranjau asa tare. Totusi ma asteptam la mai mult de la un aparat de 2000E, ma asteptam la o anumita calitate. Am scapat 90D-ul de pe capota masinii si n-a patit nimic. Era sa sparg o vitrina cu 450D-ul. XT30 parea ca are aceeasi calitate cu Canonul. Daca stranutam mai tare spre XT5, mi se parea ca se dezintegraza. Si nici nu sunt genul care sa aiba neaparat grija de aparate sau de lucruri. Am tinut telefonul fara husa si fara folie pe ecran pana acum cateva luni cand am gasit o husa care imi placea cum arata. Inca nu am folie pe ecran. Am pus de nenumarate ori aparatele pe jos/asfalt (90D-ul l-am pus in noroi pentru niste poze macro, cu 450D aproape am facut dus din cauza ploii) si n-au patit nimic. Efectiv calitatea constructiei lasa de dorit la 2000E pentru XT5. As fi inteles si nu aveam asteptari daca nu costa cat un aparat profi.

Trecem peste rant, cum au trecut si zilele. Update-urile mergeau, Kaizen functiona (muie Fuji, apropo), eu eram multimit ca se lucreaza la aparatul foto si se imbunatateste ceva pe ici-colo. Per total eram OK, desi nu multumit 100%. Aproape ca ma invatasem si cu AF-ul, mai dadea el rateuri dar ma invatasem cand da rateu si cum sa contracarez. Partea cu micro-huntingul a ramas, dar parca nu mai era atat de evidenta. Incepusem sa trag cu incredere pe AF-C, rata de success era OK la focus, desi cum am zis, uneori mai lent, alterori mai rapid. Aveam obiective marfa (acopeream plaja de la 8mm la 600mm apsc/12mm la 900mm FF), totul OK. Cel mai tare obiectiv zoom a fost 8-16-le si pe locul 2 a fost 17-70 de la Tamron. Din pacate nu am echivalent Sony decat la 8-16 (12-24 f2.8), 17-70 ar fi echivalent cu 24-70 f2.8. Singurii care au zoom 24-105 f2.8 in momentul asta (echivalent 17-70) sunt cei de la Canon. Obiectivul costa prea mult ca sa merite si este prea mare ca dimensiuni ca sa te plimbi cu el pe strada cum te poti plimba cu un 24-70.

Cum ziceam, totul era OK. Pana cand in 2024 s-a facut un update de FW care a introdus “AI” in focus si a dat totul peste cap. Am avut ranturi mari pe vremea aia, dintr-un AF care era cat-de-cat OK (nu la nivelul Sony, ce-i drept, dar era utilizabil, era constant in greseli, dar macar stiai la ce sa te astepti) s-a transformat intr-un AI slop. Postez o parte din rant (in engleza ce-i drept):

I’ll talk about V3 firmware focusing problem now: I dislike the autofocus sometimes. I had a 70D and a 90D before moving to Fuji and the autofocus/tracking was ahead of Fuji V3. My probem with autofocus is not that it’s not working, it’s that you get inconsistent results. When it’s working, it’s great, but when it’s failing, it’s failing hard. You will miss shots when it’s failing. Before V3 firmware I did not have this issue.

Si de atunci a inceput si mai mare muia mea catre Fuji. Toate cacaturile peste care am putut sa trec s-au acumulat si mi-au venit nervii. Problema de fapt a fost un pic diferita. Dupa update-ul la V3 toata lumea a inceput sa observe ca ceva nu e OK. Inclusiv eu. Partea buna e ca cumva puteai sa faci downgrade la firmware (editai versiunea de firmware din binarul de update printr-un hex editor, ceva nu la indemana tuturor) si sa revi la V2 care era.. OK. Repet, nu la nivel de Sony/Canon, dar OK. V3 a fost stricata, V4 ar fi trebuit sa fie versiunea care sa rezolve. N-a rezolvat nimic. Parca a fost retras update-ul (dar nu mai stiu exact care din ele) si Fuji dupa multe luni au spus oficial ca au facut un rahat cu AF-ul si ca il rezolva la finalul lunii iunie. Fiasco asta se intampla prin aprilie/mai parca. Nu mai minte timeline-ul, ideea e ca nici V3.1 (sa-i zicem) nu a rezolvat nimic si nu a adus AF-ul la V2. Long story short, am fost dus(i) cu zaharelul ca AF-ul se rezolva, nu s-a rezolvat, nu se mai putea reveni la V2 daca faceau upgrade la V3.2, etc. Practic am dat 2000E pe ceva care sa functioneze in semi-piuneze timp de 2 ani, apoi cei de la Fuji au zis ceva de genul “Jesus take the wheel”. Daca vreti sa vedeti mai multe despre AF si Fuji (si cat de incompetenti sunt de fapt, pentru ca sunt sigur ca cineva cu minte mai creata ar putea sa rezolve problema destul de rapid), va recomand sa va uitati la nenea asta. E ce trebuie. A fost mai pornit decat mine, dar cu exemple tehnice concrete.

Apropo, doar asa FYI, Panasonic a patit acelasi lucru acum ceva timp. Stiti ce au facut? Au apelat la Leica. Au colaborat si au facut un AF impreuna. Leica cu Panasonic au acelasi AF. Sa faca si Fuji aceeasi chestie. Sau sa faca AF-ul open-source si sa-i lase pe oamenii care chiar stiu sa gandeasca sa colaboreze ca sa faca un AF care sa mearga. La Linux a functionat, nu vad de ce n-ar merge si la AF.

Revenind la fiascoul de 2000E: Ma tot uitam inca de prin vara cand au dat-o in bara prima oara (si eram sigur ca nu o sa rezolve nimic) la alt aparat. Ma uitam pe la Canon dar erau scumpute si nu imi convenea montura blocata, ma uitam pe la Nikon dar nu prea imi placea mie cum se opera aparatul si nici gama de obiective. Plus ca nu erau asa grozavi pe AF nici ei. Asa ca am inceput sa ma uit pe la Sony si sa vad ce si cum. Si am prins oferta cu un Sony A7IV la 1600E. Full frame la 1600E. Stiam cum e aparatul si cum se simte, cum se comporta, ma jucasem cu el fix in perioada cand luasem XT5. Asa ca l-am cumparat. Partea buna la Fuji: am vandut pe profit toate obiectivele. Toate. Si nu profit de 50 de lei, ci 200-300 de lei per obiectiv. Asa ca am luat banuit frumusei pe Fuji si i-am reinvestit in Sony. Multe obiective erau cumparate SH (in afara de cel macro), deci luate la pret de piata la momentul X, vandute la pret de piata la momentul Y.

Si m-am trezit intr-o zi de decembrie cu un A7IV la usa. Ce imi place la Sony:

• AF-ul. Nici nu discutam. Sa nu aud.
• Ergonomia
• Battery life la fel ca Fuji (sub DSLR-uri, dar toate mirrorlessurile sunt asa)
• Nu scartaie. Nu bate, nu trocane, a fost condus de o batranica din Germania si se ducea doar la piata cu el.
• Pretul. Pentru cat am dat pe el… e peste Fuji. Cu mult. Nu mi-e frica sa vorbesc mai tare langa el si nu stau cu teama ca ii sare un buton daca tip.
• Pot sa ii pun battery grip.
• Obiective mai ieftine decat Canon, unele mai scumpe decat Fuji, dar exista si 3rd party. Nu esti obligat sa iei obiective Sony daca nu vrei sa dai banii. Eu am niste Samyanguri prime si sunt mega.

Ah, intre timp, adica intre XT5 si A7IV m-am jucat cu un 6D (aparat din 2012) si IQ-ul era cam la nivelul Fuji, desi in unele teste era peste la sharpness si claritate. Fix unde aveam eu problemele si bagam sharpness la greu. Inca mai am 6D-ul si ma mai joc cu el for fun din cand in cand. Am dat 200-300 de lei pe el la schimb cu ceva obiectiv Tokina de pe Fuji. M-am simtit jecmanit de Fuji si nu as mai recomanda ever. Nu vreau sa zic ca un aparat de 200 de lei e mai bun decat XT5, dar un senzor full-frame din 2012 e la nivelul unui APS-C din 2022? Discutabil, dar Fuji m-a lasat cu un gust amar. De citit asta si de vazut asta. Va jucati voi pe acolo. Si DA! Trag cu ISO12800 uneori! Trag cu 32000, trag cu 25600! Chiar daca e rar, o fac. Si tocmai cand o fac e diferenta intre aparate.

Dupa Sony A7IV m-am jucat timp de doua saptamani cu un Leica SL2. Din pacate avea shutterul mecanic stricat si asta a fost motivul pentru care l-am returnat. Aici vine partea interesanta: Avem la vremea aia A7IV. 33mpx. Leica SL2 are 45mpx. Si asta mi-a deschis apetitul pentru camere cu mai multi mpx. Nu am fost niciodata genul care sa urle dupa mpx, am folosit 450D-ul din 2009 pana in 2015/2016 cand am facut upgrade la 70D, deci de la 12 la 20mpx. Apoi la 33mpx cu 90D si inapoi spre 24/26 cu XT30. Apoi la 40mpx cu XT5, inapoi la 33mpx cu A7IV. Si apoi la 45mpx cu Leica SL2. Nu stiu de ce dar m-a atras ceva la 45mpx+.

Dar sa lasam megapixelii in pace o perioada si sa vorba de Leica. Scumpa. Exagerat de scumpa. Exagerat de scumpa pentru ce stie sa faca. Si in acelasi timp inteleg. Nu e hype cat e hype si hype. Cine a pus mana pe Leica o sa inteleaga ce zic. Constructia? Extraordinara. Full metal (e ceva aliaj, dar tot metal e). Grea. Camera avea 1kg, doar body-ul. Dar iei camera in mana si e mulata pe degetele tale, pe mana ta. Design? Nu e una din cele mai frumoase camere, dar arata bine. (Cea mai aratoasa camera mai moderna mi se pare Sigma BF. Ergonomie 0, dar arata bine!) Atentia la detalii la Leica e la modul Apple prin anii 2010. Nu se vede un surub, nu ai o linie care sa nu fie aliniata cu alta bucata din camera, totul e la milimetru si totul se aliniaza perfect. EVF-ul era superb. N-am mai vazut asa EVF decat la Panasonic (si probabil de la Panasonic e luat). Partea proasta e ca pe specificatii nu statea asa bine. AF sub Sony, poate nivel de Fuji pre-problema. Putine cadre pe secunda la rafala, nu mi se potrivea sitlului meu de fotografie. Plus ca avea 1kg doar camera. Luasem de teste un Sigma 28-45 f/1.8 si tot ansamblul ma ducea la 2kg. Sa zicem ca nu m-ar fi deranjat neaparat greutatea, dar body-ul cu obiectivul erau foarte mari. Nu pot sa zic ca nu mi-a placut, dar nu mi se potrivea, ceva nu era tocmai OK. Am renuntat la idee, mai ales ca pentru acelasi pret am gasit un Sony A7R5 nou. Ah, eu o luasem for fun, cum am si 6D-ul, sa o folosesc din cand in cand. Nu voiam sa inlocuiesc Sony, deci inca un motiv pentru care nu am ramas cu ea, pe langa defectul shutterului.

Apropo, obiectivul ala de la Sigma era superb, chiar daca imens. Daca nu aveam deja 28/35/50 separate pe Sony si daca mai aveam loc in geanta, probabil ca as fi cumparat varianta de Sony E in loc de cea de L-Mount. Greut totusi cu deplasatul si nu stiu daca m-as vedea stand cu 2kg la gat intr-o sesiune de foto la plimbare pe strazi.

Si ne aflam in iulie 2026. Sony A7R5. Vandut cu aproape 1400E A7IV. Pastrat toate obiectivele si facut upgrade la Sony A7R5. Tineti minte cand am zis ca se vand bine Fuji? Ei bine, am pastrat un XE3 si un 35 1.4 pe care le-am vandut cu ~700E. Practic am luat Sony pe gratis. Teoretic deja dadusem banii pe el inca de acum cativa ani, daca tragem linie.

Ce imi place la A7R5:

• 61mpx (nu credeam ca o sa zic asta vreodata)
• Construit mai binisor decat A7IV. Nu e mare diferenta, dar plasticele sunt putin mai diferite.
• EVF-ul se apropie de cel de pe Leica
• IBIS mai bun decat la A7IV
• Tot ce imi place la A7IV
• poate pretul (e vreo 2300E la e-infin). Avand in vedere ca am dat 2000E pe Fuji, eu zic ca e afacere. Da, da, inflatie, alte alea, alea-alea. Tot mi se pare afacere.

Ce nu imi place la A7R5:

• nu e A7R6 :D. Glumesc. L-am luat special ca nu e A7R6. Stiam ca o sa fie foarte scump si ca nu o sa merite. Vorba aia, la 5-6000E iau Leica. Plus ca vine cu alta baterie, alt grip si deja aveam gripul si bateriile de la A7IV.
• mi se pare ca fuge mai repede bateria decat la A7IV. Dar poate doar mi se pare
• buton pe PSAM ca sa schimbi modurile. L-am rezolvat rapid cu un dop facut la imprimanta 3D
• viteza de citire la video cica e naspa. Asa o fi. Am testat video 8K pe el de curiozitate, nu mi-a placut ca nu stie decat un singur bitrate la 8K. L-am pus pe 4K si nu l-am mai folosit de atunci.
• nu are ecran pe partea de sus. Nici A7IV nu avea. Canon 70D,90D,6D,R5 au. Si mi-au placut. E inutil ecranul ala, stiu, dar arata misto. Pe 70D/90D il foloseam la astrofoto. Era nice to have.

Per total asta e saga mea cu aparatele foto. Si acum probabil intrebarea rosie: m-as intoarce la Canon? Probabil ca da, daca gasesc obiective corecte la pret si echivalente ca focala/diafragma cu ce am acum si daca Sony inchide montura si obiectivele 3rd party pe care le am nu mai functioneaza in urma unui update de FW, probabil ca nu ar avea sens sa mai raman cu Sony daca gasesc la cei de la Canon un echivalent cu A7R5 ca specs si gasesc si obiective echivalente (chiar si 1st party).

Si intrebarea si mai rosie: m-as intoarce la Fuji? Actually da! Daca cineva imi da un XH2 cu versiunea de firmware care inca avea AF-ul… normal pe gratis, cu battery grip, doua baterii si Tamron-ul ala 17-70 F2.8 + 8-16, atunci l-as folosi. Nu as vinde Sony , dar probabil as folosi Fuji mai mult decat 6D-ul. De ce XH2? Pentru ca voiam sa schimb XT5-ul cu XH2 inainte sa il vand. M-am gandit ca poate nu mi se potrivea XT5, ca nu pot sa-l folosesc cum trebuie, mai ales ca il foloseam ca pe un aparat cu PSAM, nu ca pe ceva analog. Ma gandesc ca mi s-ar fi potrivit mai bine XH2, suporta grip, are ecranul ala pe partea de sus, problemele cu viermii au disparut. In acelasi timp Sony are 61mpx, nu cred ca as putea renunta, mai ales ca acum am prins gustul.

Daca vrea cineva sa imi dea un XH3 (se zvoneste ca ar avea 60mpx), inca am pastrat niste adaptoare M42 catre Fuji, deci as avea cu ce sa ma joc.

E februarie, dar afara e primavara din decembrie a lui 2023.

Versiunea anterioara aici.

Am ajuns la 3 dockere “reale”(in sensul ca nu prea pot sa ma lipsesc de ele) pe care am o gramada de chestii. Pe scurt:

Fata de anul trecut e de remarcat:

Legat de mailcow din ultimul post – am migrat full catre mailcow, usor de administrat, totul merge bine, foarte OK. Inca nu mi-a crapat la vreun update. Inca.

Apoi am renuntat la cateva chestii, mi se pareau poate inutile (mie) sau redundante sau le-am inlocuit cu altele:

• observium – am renuntat la el
• openweather – am renuntat la el, mai mult din principiu si pentru ca mi-a fost lene sa “repar” schimbarile pentru API v3
• exporterele de mikrotik – mutat in telegraf + snmp
• controllerul de unifi – a crapat saracia de AP si am luat un cAP in locul Unifi, vezi punctul de mai sus
• yeelight – am renuntat, nu mai am becul ala, si acum automatizez din shortcuts in iOS
• speedtest-tracker – schimbat “providerul”

Am adaugat cateva chestii:

• changedetection – verifica daca o pagina web s-a modificat de la ultima accesare, aveam ceva de genul facut in bash, dar era mega-rudimentar
• un fel de stack de *arr – radarr, sonarr, deluge, jellyfin, jacket, am inceput sa-l folosesc ca sa mai eliberez spatiu din Synology
• nginx-proxy – mai usor de accesat chestiile interne prin proxy decat sa tii minte IP/port. Trantesti repede un RR in DNS, bagi o variabla de environment in docker si gata
• mai am un uptime-kuma aruncat pe undeva pe un docker
• yopass – il folosesc rar, dar e OK pentru OTP
• plik – e wetransfer personal, fara limita de 2GB. Are multe optiuni, e mistocut.

Cam atat. Ne mai auzim prin toamna, adica in februarie 2025!

Versiunea de primavara a postului asta.

Pe scurt:

Pe lung:

• nut-influxdb-exporter – exporter de metrici pentru NUT. Metricile se citesc dintr-un server de NUT si se trimit in InfluxDB, apoi din InfluxDB le vad in Grafana cu dashboard-ul asta.
• grafana – Grafana. Metrici. Grafice. Chestii. O sa fac o gluma si o sa zic “lasati Grafana si invatati Cacti!” (cine stie cunoaste)
• prometheus – time series database. Data source pentru Grafana. (vezi mai jos)
• influxdb – time series database. Data source pentru Grafana. Colectez datele cu telegraf si le salvez in influx.
• chronograf – dashboard pentru Influx dar poate fi folosit ca un client de Influx de unde poti gestiona datele. (eu pentru asta l-am instalat)
• observium – Observium. Se conecteaza la observium_db si salveaza datele acolo. Grafice. Metrici. Niciodata nu sunt destule. Daca Grafana este utila si personalizabila dupa bunul plac, Observium e mai mult indreptat catre retelari. 
• portainer_agent – agentul de Portainer.io, pentru ca lene si pentru ca imi place docker dar nu prea. Nu am chef sa stau sa invat si sa fac retete de docker cand pot sa dau 3 click-uri si sa am un container.
• mikrotik-exporter – exporter de metrici pentru device-urile Mikrotik. Datele se scriu in Prometheus si le vad in Grafana cu dashboard-ul asta.
• pihole-exporter – exporter de metrici pentru PiHole. Datele se scriu in Prometheus si le vad in Grafana cu dashboard-ul asta.
• cerebro – web admin tool pentru Elasticsearch.
• watchtower – autoupdater pentru imaginile de docker.

Se mai adaugă:

• pihole – Pihole. Server de DNS cu adblocker. Îl rulam pe un VM dar mi-am dat seama ca e ușor de migrat în docker.
• Nginx-proxy – proxy pentru unele containere ce trebuiesc accesate
• piair_php și piair_web și piair_mysql – practic site-ul asta. Sursa e aicisa.
• cupsd – cupid în docker. Îmi trebuie ca am un cron care declanșează o data la 5 zile un print color și alb negru sa nu se usuce cerneala în imprimanta. (Nu o folosesc zilnic)
• unbound – Unbound – server DNS. Îl folosesc ca upstream pentru Pihole.
• smokeping – un fel de observium, dar mai rudimentar și știe doar ping.
• autoheal – dacă crapă ceva ce are health check activat, se restarteaza automat containerul.
• yeelight – un cron care pornește un bec în funcție de apusul soarelui. Sursa aici.
• unifi-controller – controllerul de Unifi. Îl rulam separat într-un VM, la fel ca Pihole, dar l-am mutat în docker.
• unbound-exporter – statistici pentru unbound, sa le văd în Grafana
• openweather-exporter – statistici pentru vreme, sa le văd în Grafana

Bonus:

Am instalat de ~o săptămână Mailcow în docker. Pare o soluție de mail destul de completa, e foarte interesanta și vine destul de OK configurată by default. Sunt câteva chestii care nu îmi convin, sunt unele care îmi plac, dar per total recomand.

Pentru ca sunt sărac și nu vreau sa dau o grămadă de bani pe un certificat wildcard pe un an, folosesc o struto-camila intre Cloudflare și Letsencrypt. Chiar dacă Cloudflare oferă certificat gratuit timp de un an (care se reinoieste gratuit o data la un an), nu poți să-l descarci de undeva ca să-l pui și pe alte servere, așa ca am rămas cu Letsencrypt pentru anumite servicii. Problema cu LE este ca certificatul trebuie schimbat la 3 luni, așa ca am încercat sa “automatizez” chestia asta cum am putut eu mai bine.

Disclaimer: Probabil exista și o alta metoda mult mai buna, dar pentru mine funcționează, deci I’m happy with it.

Ca sa înțelegeți putin infrastructura: 1 server web, 1 server de mail, 1 server de docker cu nginx care face reverse proxy și 1 server de “storage” pe un Synology. Singurul lucru comun între “servere”/locații e un certificat SSL.

Am început lejer, cu serverul de mail. Pe serverul de mail rulez un script care verifica atunci când certificatul a expirat și atunci când condiția se întâmplă, face un SSH pe serverul web și copiază certificatele noi, apoi da restart la servicii (postfix și dovecot). Bine, de fapt pe toate rulez același script, diferă doar ce se întâmplă în condiția logica atunci când certificatul expira. Trebuie sa menționez ca serverul web face reînnoire automata prin API-ul DNS Cloudflare cu ajutorul lui certbot. Asta e serverul principal, ca sa zic așa, de la el pornește tot, el deține adevarul.

Pe celălalt server de web/docker se întâmplă același lucru ca pe cel de mail, excepție fiind faptul ca dau restart la nginx și diferă calea unde e pus certificatul.

Iar acum vine durerea mare: NAS-ul Synology. A fost un fel de PITA sa mă prind pe unde isi arunca jegul certificatele, am căutat informații pe Google și am încercat tot felul de chestii pana m-am prins ce și cum. Se pare ca Syno nu folosește locația certificatului dintr-un loc predefinit, ci din mai multe locuri pentru diferite aplicații. Stupid, poate. Eu așa o văd. Te-ai gândi ca ai o locație de unde isi citește certificatele instalate în sistem, dar se pare ca nu, Syno e mai cu mot. Certificatul “principal” se afla în /usr/syno/etc/certificate/system. Certificatele pentru restul de aplicații sunt răspândite prin sistem. În fine, long story short, am ajuns la o varianta a scriptului așa:

#!/bin/bash

NOW=$(date +%s)
CERT_EXPIRY_DATE=$(echo | openssl s_client -servername subdomeniu.linux365.ro -connect subdom.linux365.ro:port 2>/dev/null | openssl x509 -noout -enddate | cut -d "=" -f 2)
CERT_EXPIRY_DATE_UNIX=$(date -d "$CERT_EXPIRY_DATE" +%s)

if [[ $NOW -gt $CERT_EXPIRY_DATE_UNIX ]]; then
    rsync -a --copy-links user@IP:/etc/letsencrypt/live/linux365.ro/ /tmp/certs/ && echo -e "Subject: Syno certs\n\nL365 syno certs sync'ed" | ssmtp [email protected]
	sudo cp -r /tmp/certs/* /usr/syno/etc/certificate/_archive/kVlb4z/
	sudo cp -r /tmp/certs/* /usr/local/etc/certificate/LogCenter/pkg-LogCenter/
	sudo cp -r /tmp/certs/* /usr/local/etc/certificate/ScsiTarget/pkg-scsi-plugin-server/
	sudo cp -r /tmp/certs/* /usr/local/etc/certificate/SynologyDrive/SynologyDrive/
	sudo chown -R root:root /usr/syno/etc/certificate/_archive/kVlb4z/
	sudo chown -R root:root /usr/local/etc/certificate/LogCenter/pkg-LogCenter/
	sudo chown -R root:root /usr/local/etc/certificate/ScsiTarget/pkg-scsi-plugin-server/
	sudo chown -R root:root /usr/local/etc/certificate/SynologyDrive/SynologyDrive/
	sudo chmod u=r -R /usr/syno/etc/certificate/_archive/kVlb4z/*.pem
	sudo chmod u=r -R /usr/local/etc/certificate/LogCenter/pkg-LogCenter/*.pem
	sudo chmod u=r -R /usr/local/etc/certificate/ScsiTarget/pkg-scsi-plugin-server/*.pem
	sudo chmod u=r -R /usr/local/etc/certificate/SynologyDrive/SynologyDrive/*.pem
	rm -rf /tmp/certs/
	sudo reboot
fi

Partea buna la Syno e ca folosește certificatele exact cu numele de la LE, deci nu mai trebuie redenumite. Partea proasta e ca trebuie împrăștiate prin sistem. În principiu /usr/syno/etc/certificate/_archive este calea comuna pentru toate Syno, apoi avem un folder cu un ID generat unde sunt puse efectiv certificatele. Partea de web (nginx) citește din calea aia cu ID certificatul SSL. Restul serviciilor, nu chiar, din câte vedeți. Aș fi putut sa fac symlink către certificatele din folderul _archive, dar mă gândesc ca poate o sa fie rescrise de către DSM la un moment dat, plus ca nu mă deranjează sa copiez certificatele “automat” în restul de foldere.

La final am ales sa dau reboot din mai multe motive. Nu știu toate serviciile ce necesita SSL și care trebuie sa fie restartate după schimbarea certificatului, plus ca sigur o sa rămână vreunul cu certificatul vechi. Dacă vrea cineva să-și bată capul, comanda de restart este synosystemctl restart pkgctl-Synology<MUMU>.service pe DSM 7, sau ceva de genul.

O alta chestie mai cu mot la Syno este faptul ca nu folosește comanda mail cam ca toate sistemele Linux, ci ssmtp. Mă rog, nu e un deal-braker, dar nah, a trebuit sa caut care era problema lui când nu găseam comanda mail, mai ales ca nici în Entware nu exista pachetul.

Dacă interesează pe cineva restul de scripturi o sa le postez, dar probabil no one cares.

Ah, am uitat partea cea mai importanta: cum funcționează de fapt scriptul.

1. Se setează niște variabile care verifica timpul în Unix Time (timpul actual și cel de expirare al certificatului)
2. Dacă timpul de acum e mai mare decât timpul de expirare al certificatului, atunci “fa chestii”
3. ???
4. Profit.

Încă o chestie, scriptul trebuie pus în cron, sa ruleze din minut în minut.

Q&A:
Se putea face altfel scriptul sau se putea scrie mai frumos? Probabil ca da.
Merge? Merge.
Are sens să-mi bat capul să-l modific? Nope. Dacă merge, atunci care e problema?

Referințe:

1. https://gist.github.com/catchdave/69854624a21ac75194706ec20ca61327
2. https://markvanlent.dev/2020/10/02/replacing-the-tls-certificate-on-a-synology-nas-via-the-command-line/
3. https://dokuwiki.bitaranto.ch/doku.php?id=synologyimportcertfrompfsense